Plimbări și mărturii

” zig-zag”

“mandala tămăduitoare”

„storytelling”
Nu știu dacă această succesiune de imagini pe care le-am făcut peste weekend reușește să redea evenimentele, într-un mod foarte elocvent, așa că am sa umplu eu puțin eventualele goluri. Sâmbăta ne-am petrecut-o cutreierând orașul, pe străduțele din centru cu clădirile ei pline de istorie. Avem mereu cam același traseu: parcăm în fața Muzeului de Istorie, străbatem pietonala pavată spre Piața Unirii unde ținem companie porumbeilor până reușește Irina să-i fugărească și să-i sperie bine de tot; după care intrăm pe la Humanitas, unde răsfoim cărțile de la nivelul nasului fiecăruia, și nu mă refer figurativ :), eventual Irina le mai „aranjează” puțin, răsfoirea durează de obicei ceva vreme, după care o luăm spre Universitate, unde implicit gândurile îmi alunecă spre o perioadă, pe care cred eu, o voi considera mereu, cea mai studioasă, deși chiar trebuie să revizuiesc acest pattern de gândire, deoarece e destul de distorsionat, dacă chiar pun în balanță cantitativ și calitativ, cumulul de informații pe care îl absorb în ultima perioadă; în fine – așa e cu pattern-urile astea, creează un șanț deja în alunecarea asta a gândurilor. 
Pe lângă Universitate am observat și aceste „zig-zag-uri” care mi-au captat atenția. 
Uneori ne mai preumblăm până spre Teatrul Național, dar dacă nu avem dispoziție ne întoarcem prin Eroilor, cotim, spre Muzeul de Artă, trecem strada prin fața localului care era candva Flowers sau Tea House , nu am știut niciodată care a fost prima denumire, dar a fost una din cafenelele mele preferate și, un important reper pentru foarte multă lume. 
De data asta am optat pentru traseul scurt pentru că Irina nu era în cea mai bună dispoziție. Motivul indispoziției ni s-a dezvăluit spre seară, și întreaga noapte ce-a urmat. Imaginea zilei de Duminică e mai degrabă un poster pentru sezonul Game of Viruses care se derulează în  această perioadă. Alchimia zilelor noastre. Am biruit din nou. Puțin mai slăbiți și mai nedormiți însă săptămână a început mai bine decât sperasem și chiar am reușit să reluăm traseul, in după-masa asta, dar ne-am oprit la cofetăria Carpați pentru desertul învingătorilor. 
Să vină odată Primăvara !
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s