Cu firul tot inainte

Am mai invatat ceva azi, am reusit in sfarsit sa inteleg care e faza cu Brioche Stich, pentru cei care nu stiu,  este acel mod de a tricota astfel incat sa dea senzatia de pufos si sa fie la fel pe ambele parti, dar nu e Fata-Dos. Nu prea ma pricep sa descriu genul asta de activitate, mai ales pentru ca nu cunosc terminologia, iar cea pe care o cunosc este in engleza, avand in vedere ca folosesc tot felul de tutoriale online pentru a le invata. Asa ca ma limitez la a va arata in poze la ce ma refer.

DSC_0308

Vreau sa fac o fular tip Cowl, deci imi va lua ceva timp.

Uneori ma mai intreaba prietenii cum de am rabdare sa tot motrosesc niste fire. Cum sa le explic ca mie imi tresalta sufletelul la gandul ca merg sa-mi aleg firele, ca stau peste o jumatate de ceas in mercerie si tot potrivesc culori in capul meu, si le vizualizez in ce se vor transforma, si cu degetele batand pe buze, ca un copil in fata cofetariei ” uuu… oare sa indraznesc? as putea oare? e cam mult totusi… uuu dar ce frumos ar arata…” Uneori ratiunea prevaleaza si imi aduce aminte ca bugetul nu era planuit pentru astfel de placeri, insa de cele mai multe ori, daca inima o cere, nu pot rezista.

Evident, A este cel mai grozav sot din lume si doar zambeste cald cand ma vede acasa cu sacosele de cumparaturi. Nicicand un produs gata facut din magazin nu mi-a produs o asemenea bucurie.

Si vreau sa fac inca un pas in directia asta. Take it to the next level. Nu-s deloc multumita de cum imi ies pozele. Asa ca m-am inscris la un curs de fotografie. Abia astept. Sa speram ca veti putea vedea si voi evolutia mea. Nu-i asa ca viata e mai frumoasa cand ai un plan?

Advertisements

Home sweet home

Mi-am propus sa invat si sa tricotez. Credeam ca e mai dificil, avand de lucrat cu doua ace, insa nu  a fost prea greu.

Imi place cel mai mult la genul asta de activitate ca pot sa-mi creez o atmosfera de casa, de cuib, calda, unde mereu ruleaza o muzica buna pe fundal iar cele doua maini se sucesc in ritm. Am cautat indelung aceasta intimitate a caminului si caldura ce ti-o confera.

Dupa ce am plecat de acasa, de la ai mei, cu atmosfera din caminul studentesc, iar apoi experientele de prin chirii din care,  oricat te straduiesti, nu reusesti sa scapi de senzatia de provizoriu, am simtit mereu nevoia sa imi creez un mediu de Acasa, unde sa se simta prezenta umana. Nici pe perioada cat eram la job de la 9 la 6 nu am simtit ca locuim intr-o casa a noastra, ci intr-un spatiu amenajat, unde nici praful nu-si gasea locul.

De multe ori nu mai stiam unde imi pusesem obiectele prin casa, pentru ca trecea ft mult timp de cand nu deschideam un sertar.

Dar acum. Acum nu mai e o problema ca pana si praful se simte bine la noi pana nu-l hashaiesc  :). Imi iubesc casa, iubesc pana si faptul ca Irina isi lasa degetele peste tot, televizorul intr-o perioada avea propriul filtru de lumina pixelat cu amprente dulci si lipicioase. Am reusit sa frunzaresc o sumedenie de carti pe care planuiesc sa le citesc, si pe care uitasem ca le am, pentru ca nu ma atinsesem de ele. Dar acum imi trec prin maini zilnic, mai ales cele de pe rafturile de jos. picisto-20130119072207-322045

Flori pe zapada

 

Astazi nu ma simt foarte inspirata. A fost asa o zi mohorata, de nici nu-ti venea sa-ti scoti nasul pe geam. Insa a fost un bun prilej pentru firele mele colorate sa se transforme intr-o margareta pentru floricica mea preferata.

picisto-20130118122108-262294

Un buchet de culori

Deja s-au adunat cateva ghemotoace de culoare prin casa si m-am gandit sa le adun pe toate intr-un buchet la fel de colorat. Azi am finalizat acest cosulet minunat. Binenteles, Irina nu s-a putut tine departe de atatea lucruri curioase si a fost musai sa le incalceasca putin. Cu putina rabdare si niste cantecele, am reusit sa descurcam itele.

Inca nu stiu care imi va fi urmatorul proiect. Sunt atat de incantata. Oare ce sa aleg? Hm…. cand vad atatea fire colorate ma entuziasme ca un copil 🙂 . Vom vedea.
picisto-20130115080940-960811

“Doua maini dibace”

A trecut ceva timp de cand am scris ceva, insa nu am stat degeaba.

Chiar inainte sa vina Irina pe lume, am vrut sa creez ceva pentru ea, cu mainile mele.

Am descoperit ca-mi place la nebunie sa-mi folosesc mainile… cum suna poezia? “iata ce pot face doua maini dibace ” 🙂 Uitasem ca pot sa-mi folosesc mainile pentru a crea ceva ce nu existase pana atunci, in acea forma. Pe vremea cand pictam, eram intr-o conexiune profunda cu mainile. Le comunicam, le certam pentru ca nu ma ascultau, erau oricum o parte din mine carora le adresam. In afara de impulsul de a ma porni, picioarele stiu ce au de facut, inima bate fara sa-i spun, ficatul functioneaza singur, ii mai ofer cate un triferment saracu cand il supraincarc, dar in rest… organele mele stiu cam ce e de facut. Mainile in schimb… cu ele comunici, si te asculta sau nu. Binenteles ca stiu ca totul se datoreaza neuronilor si a perceptiei si a conexiunilor din creier. Insa nu pot sa nu privesc si din aceasta perspectiva, si anume ca mainile ne ajuta sa cream tot felul de minunatii.

handmade 1

Asa a inceput calatorie mea in lumea firelor. Cu un ac si un fir lung cat casa, m-am apucat sa sucesc, sa implenesc, sa intru printr-un ochi sa ies cu doua, sa prind un fir si sa fac un lant… iar lantul s-a transformat intr-o floare, in botosei, caciulite, rochite, fulare, coliere, cordelute, cosulete.

In urmatoarele postari am sa va tin la curent cu ceea ce vor face cele doua maini dibace.

DSC_0134

DSC_0170