Despre forme fara fond

Vorbind de ceva vreme cu o prietena despre felul in care suntem programati sa gandim si sa actionam in diverse situatii, am ajuns si la subiectul care ma preocupa cel mai mult de cand sunt parinte  –  Educatia. Ma refer si la cea primita la scoala dar mai ales cea primita acasa.

Sa incep cu prima. Peste tot auzim, cat de buni sunt elevii romani in comparatie cu ceilalti, pe la olimpiade si alte concursuri, (ii felicit si ma bucur pentru fiecare stire de acest fel, chiar daca ei, nu raman decat cu astfel de aprecieri anonime, cei care ar trebui cu adevarat sa-i aprecieze si sa le valorifice potentialul “exista, dar lipsesc cu desavarsire”) cat de bine este ca noi stim localiza America si Japonia si alte tari pe harta, in comparatie cu altii care nu stiu unde suntem noi. si alte astfel de lucruri. Da. Intradevar am beneficiat mereu de studii incarcate, informatii lungi si abundente in toate domeniile. Dar cat de bun este sistem? Cat de important este faptul ca in scoli sunt apreciati mereu copiii care au capacitatea de a retine, pe o anumita perioada de timp *bytes de materie? Indraznesc sa afirm ca nu e atat de important. Este nociv pentru spiritul copilului, al omului in devenire, sa existe standarde atat de rigide. Sunt convinsa ca multi au crescut cu impresia ca cei mai buni dintre colegi erau cei care erau grozavi la mate. Restul nu erau “suficienti”.

In acelasi spirit te abordau si parintii. Ce sa faca bietii, daca era asa o moda sa il dai pe copil la meditatii?! Repetai la exercitii si probleme saptamanal, iar rezultatul? Te prindeai pana la urma care e smecheria, dar God forbid! sa nu cumva sa vezi aplicabilitatea si in viata de zi cu zi. Doar cand am ajuns sa lucrez am suferit un fel de epifanie. OMG … deci la asta foloseste formula de 3 simpla?

Dupa parerea mea se urmareste mereu rezultatul imediat – NOTA. Si rau se face.

Spiritul unui copil e mult mai complex de atat. Conexiunile pe care le poate face, imaginatia si creativitatea lui sunt ucise cu astfel de rigori. Dar mai ales increderea.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi aduc aminte ca eram in liceu si ni se sugera ce fel de comentarii  sa invatam pe de rost si cum ne distrugeam neuronii in incercarea de a memora felul in care l-au interpretat unii pe bacovia sau pe macedonski, si chiar daca indrazneai sa iti exprimi o opinie despre versul sau metafora cutare , cum profesorul iti respingea din start daca nu era conform “culegerilor” de compuneri, ma apuca groaza. Am ajuns la facultate si nu eram in masura sa compun un eseu. Faptul ca in mediul academic se pune accentul mai mult pe numarul notelor de subsol dintr-o pagina este un capitol pe care ar trebui sa-l tratez de sine statator. Noroc cu bursa de studii in Anglia, profesorii de acolo mi-au aratat, la 23 de ani, cum sa-mi argumentez o idee si mi-au si conferit increderea in a mi-o exprima liber. Iar daca ma gandesc si la faptul ca revenita in tara nu mi-au fost recunoscute studiile pentru ca nu am facut in Anglia Istoria Romanilor, chiar ma enervez si nu mai scriu nimic.

Deci asa. Nu sunt de acord cu sistemul de educatie si nici cu mentalitatea de pana acum. Nu imi voi lasa copilul sa creada ca daca nu este de nota 10 la toate materiile, este un copil mediocru. Vreau sa ii creez mediul in care sa descopere lumea si sa-l ajut sa o inteleaga folosind matematica, biologia, chimia, istoria… Sa fie mereu constient de conexiunile dintre materii si sa punem pe cat posibil intr-un cadru practic si palpabil ceea ce invata.

Si indraznesc sa adaug ca acest mod de gandire este si motivul pentru care atat de multi tineri pe care i-am avut pe la interviuri ( eu fiind HR-ista de profesie) nu stiu ce vor, sunt debusolati dar si indignati ca studiile inalte pe care le-au facut – de management-ul cine stie a ce – nu le asigura o pozitie de management. Mai mult decat atat, este motivul pentru care se perinda generatii de tineri care nu detin un filtru critic de gandire. Absorb informatii fara judecati proprii. Carora pot sa li se stearga creierii si sa devina niste forme fara fond.

 

Advertisements

One thought on “Despre forme fara fond

  1. ma bucur ca ai dat glas si coerenta a ceea ce gandim multi dintre noi, si anume faptul ca absolvim scoli si obtinem diplome peste diplome fara sa stim ce vom face odata ajunsi in postura de a obtine un loc de munca; ca nu stim cum se redacteaza un text, cum se citeaza corect, care e rostul aparatului critic, etc. Poate vor mai trece cateva reforme ale invatamantului pana vom iesi din cliseul leninist al lui invatati, invatati, invatati!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s