30 days not to…

Vazusem candva luna trecuta un clip pe Ted.com al lui Matt Cutts – Try something new for 30 days. Este vorba despre acele lucruri pe care toti dorim sa le facem , doar sa avem timp, si pe care de fapt nu ajungem niciodata sa le indeplinim: mersul pe bicicleta, sa citim, sa studiem ceva, etc. In aceeasi ordine de idei vorbeste si despre lucurile de care tot speram sa ne lasam: prea mult televizor, prea mult Facebook, fumat, dulciuri… etc.

Ei bine eu am considerat ca varianta a doua ar fi mai potrivita acestui moment din viata mea. Adica – Prea multe seriale! Stand acasa cu Irina, avand ceva timp la dispozitie intre perioadele ei de somn si nu numai, pe calculator mereu rula cate un episod din ceva. Ajunsesem la faza in care terminam cate un seriale de cateva sezoane bune in doar 2, 3 zile. Foarte nociv pentru mintea si sufletul meu.

N-am avut niciodata un viciu ca toata lumea : fumatul, ciocolata, fastfood-ul, … etc. Insa serialele… oh boy!

Culmea culmilor este ca stiam si dece si tot nu ma puteam opri. Stiam ca ma uit la seriale ca sa nu ma preocup de propria existenta. Imi place foarte mult raspunsul pe care il da Alex Leo Serban in cartea sa De Ce Vedem Filme: ” vedem un film pentru ca n-avem altceva mai bun de facut, sau ne plictisim, sau ne-am obisnuit, sau de lene, sau, daca suntem cinefili, pentru ca suntem atinsi de “microb”, sau, daca suntem cinefagi , pentru ca vrem sa bifam ultimul film al lui X… Nimeni nu vede un film din disperare, din extenuare sau din pofta de viata”.  Mai mult decat atat spune ca ” Filmul devine… un refugiu. Empatia … functioneaza ca un ecran opac: te “identifici” cu povestea (personajele) de pe ecran, insa ratezi transparenta acelui ecran, pe care povestea spusa nu este decat drumul spre altceva, spre un mai departe… Empatia te face sa te “regasesti” intr-o massa de fictiuni compensatoare ce te inglobeaza la gramada, pe un model formatat; entertainment-ul te arunca intr-un malaxor colectiv, in care orice reactie personala este anulata prin nivelarea generica”.

Si totusi… nu ma puteam opri.

Asa ca clipul de pe TED a venit ca o revelatie. Si iata-ma, dupa 30 si mai bine de zile fara seriale, teafara si nevatamata. Am citit mult in timpul asta, am gatit, am desenat si of course, mi-am intemeiat si blogul asta.

E un exercitiu foarte bun sa nu faci “ceva” timp de 30 de zile. Acum ma gandesc la urmatorul plan. Am mai multe optiuni, insa de data asta vreau sa fac “ceva” timp de 30 zile. Am sa va tin la curent asupra carui aspect m-am hotarat.

Meanwhile  ma ca consider mult mai imbogatita, mai aware si mai prezenta in propria viata decat acu o luna. Am descoperit ca nici nu e atat de rau sa-mi tin companie 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s